Mi-e dor de noi...

Mi-as fi dorit sa am curajul sa-ti spun in fata tot ce scriu acum. Stiu ca nu ti-am spus niciodata: “Te iubesc!”, dar asta nu inseamna ca nu am simtit-o. Mi-e dor de tine...de atingerea ta. Erai ca o raza de soare in fiecare dimineata calauzindu-mi drumul. Erai aerul pe care il respiram si de care aveam atata nevoie. Dar gresesc acum, cand spun “erai”, deoarece inca esti. Nu trece o secunda in care sa nu ma gandesc cum ne petreceam timpul impreuna. Tanjesc dupa acele clipe. As fi vrut sa pastrez timpul intr-un sertar, si, de cate ori vroiam, sa-l deschid si sa retraiesc acele momente de neuitat. Dar realizez ca acest lucru nu este posibil. Stiu ca nu pot intoarce timpul, dar sper ca tu te vei intoarce la mine. Te voi astepta pana la sfarsitul zilelor mele daca va fi nevoie. Sper doar sa te razgandesti, caci eu te voi iubi mereu...
(PS: nu am patit niciodata asta si sper ca nici nu o voi pati...)