Dorul...

Simt de parca as trai intr-o lume gri fara tine. Parca tot cerul mohorat s-a zdrobit in inima mea cand m-ai parasit...Mi-e dor de tine...S-a rupt firul cu lumea reala. Ma simt ca si cum as trai in amintirile de altadata, care acum mi se par sfasietoare...Inca te iubesc...As da orice sa ma pot fi o singura secunda langa tine ca sa-mi soptesti o alinare...Te ador...Sufletul meu este intr-un cutremur continuu de cand plang dupa tine...Ai fost si esti totul pentru mine...Mi-as fi dorit sa inghete timpul in acea secunda cand ma tineai strans in brate...Eram suflete pereche...Stiu ca in unele momente este bine sa-ti fie dor de cineva pentru ca dorul te poate duce si la lucruri bune. Dar dorul pe care il simt eu pentru tine nu se poate caracteriza altfel decat printr-o durere apriga in inima care sta sa explodeze de atata suferinta. Acest dor nu se manifesta decat prin lacrimi amare care curg incet, pe obrajii indurerati.
Ma simt absenta din inima ta. Parca am un gol in inima. Un gol adanc, pe care doar tu il poti astupa. Imi vine sa te scot din minte si sa te imbratisez...
Vreau sa ma mangai cu privirea ta, sa ma ocrotesti cu ochii tai. Sunt constienta de faptul ca nu se va mai intampla asta niciodata, dar as vrea totusi sa realizezi cum este sa plangi dupa o inima topita dupa tine.
Poate ca nu am realizat niciodata cat de mult te iubesc. Dar acum sufletul meu e mort. Astept sa renasc in inima ta. Doar fara a te avea am realizat cat de importanta e iubirea ta. Parca te pretuiesc mai mult acum. In acele momente, cand eram impreuna, nu credeam ca va veni clipa asta. Credeam ca visul nostru va dura la nesfarsit si vom fi impreuna pentru totdeauna. Imi placea atunci cand priveam inpreuna cerul senin. Amandoi simteam ca aveam totul. Flori de mar zburau usor, pana ajungeau in parul nostru, iar noi, jucausi cum eram, credeam ca am devenit un print si o printesa...
Dar acum, visul acela frumos s-a destramat. Totul a devenit parca si mai real decat era inainte sa te cunosc. Acum, viata mea merge spre gri...cenusiu...negru. Mi-e dor de tine...Cerul a devenit acum doar ceva care imi este deasupra capului, nu acel element celest in care ti se oglindeau ochii...Mi-e dor de ochii tai...Acele flori de mar au devenit acum ploaia aceea necrutatoare...Mi-e dor de parfumul tau...Iar parcul in care obisnuiam sa ne plimbam este acum doar sursa mea de amintiri, de speranta a trecutului, de negru al viitorului...Mi-e dor de chipul tau...Mi-e dor de timpul apus...de tot ce inseamna “tu”...
Acum doar stau si plang, plang dupa un suflet care nici macar nu mai stie cine sunt. Am incercat de atatea ori sa privesc soarele, lumina, culorile ; dar imi este imposibil. Pot sa privesc doar ploaia, si, acea alee gri pe care o strabat spre infinit.
Iar tu, vei ramane doar “o fantoma” in mintea mea, “o amintire” in sufletul meu si “o adevarata iubire” in inima mea...vei ramane vesnic...”TU”...